Repartizarea profitului net

Reflectarea in contabilitate a operatiunilor ocazionate de repartizarea profitului net pe destinatii la agentii economici se face in concordanta cu reglementarile in vigoare.
La societatile comerciale, companiile nationale si regiile autonome, profitul contabil ramas dupa deducerea impozitului pe profit se repartizeaza conform hotararii adunarii generale a actionarilor si asociatilor , respectiv a consiliului de administratie, cu respectarea dispozitiilor legale.
Repartizarea profitului la societatile nationale, regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, se face cu respectarea prevederilor Ordonantei de Urgenta nr. 64/2001 si a Legii nr. 298/2002.
Daca prin legi speciale, nu se prevede altfel, profitul net se repartizeaza astfel :
– rezerve legale ;
– acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti ;
– alte rezerve constituite ca surse proprii de finantare pentru profitul rezultat din vanzari de active sau aferent facilitatilor fiscale;
– pana la 10% pentru participarea salariatilor la profit ;
– minimum 50% varsaminte la bugetul de stat sau local sau dividende ;
– surse proprii de finantare

Societatile cu capital privat repartizeaza profitul net conform hotararii adunarii generale cu precizarea ca nu se pot face repartizari din profit sub forma “participarea salariatilor la profit“.

In ceea ce priveste persoanele juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 94/29.01.2001, acestea nu recunosc si nu prezinta ca datorii bilantiere repartizarile efectuate din profitul exerctiului curent, daca acestea au fost propuse sau declarate dupa data bilantului.
In acest sens, sumele reprezentand dividende, respectiv la buget, precum si participarea salariatilor la profit sunt evidentiate la incheierea exercitiului in creditul contului 1171 “ Rezultatul reportat reprezentand profitul nerepartizat, respectiv pierderea nerecuperata“.
Acest tratament contabil deriva din IAS 10 “Evenimente ulterioare datei bilantului“. Potrivit prevederilor acestui standard, daca repartizarea dividendelor se face dupa data bilantului, trebuie recunoscute ca datorie la data bilantului. In notele explicative trebuie sa se prezinte separat repartizarea profitului net pe destinatii. Persoanele juridice care aplica Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 94/2001 prezinta dividendele propuse spre a fi platite, in Nota 3 la situatiile financiare.
La data bilantului se evidentiaza in contabilitate doar acele repartizari care se cunosc cu certitudine la acea data, fiind prevazute de lege. Este cazul rezervei constituite din beneficiile societatii potrivit prevederilor Legii privind societatile comerciale nr. 31/16.11.1990, republicata precum si alte repartizari efectuate conform legii, in principal acela care vizeaza facilitatile fiscale.

In cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 306/26.02.2002, exista prevederi similare cu privire la recunoasterea ca datorie in bilant a dividendelor propuse din profitul anului curent. Astfel, dividendele repartizate detinatorilor de instrumente de capitaluri proprii, propuse sau declarate dupa data bilantului, precum si celelalte repartizari efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilantului. In acest sens, sumele reprezentand dividende, respectiv, varsaminte la buget, precum si participarea salariatilor la profit sunt evidentiate in contul 117 “ Rezultatul reportat“, urmand ca, dupa aprobarea de catre Adunarea Generala a Actionarilor sau Asociatilor a acsetor destinatii, sa fie reflectate in conturile corespunzatoare de datorii.
Tinand seama de prevederile cuprinse in IAS 10 “Evenimente ulterioare datei bilantului“ si in Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.306/ 2002, rezulta ca reflectarea in contabilitate a repartizarii profitului net se efectueaza in doua etape :
In bilantul incheiat la 31 decembrie se prezinta profitul net (cont 121 “Profit si pierdere“), repartizarile efectuate la rezervele legale si alte rezerve reprezentand facilitati fiscale de care societatea a beneficiat conform prevederilor legale. Profitul ramas nerepartizat la aceasta data reprezinta profit amanat la repartizare, acesta urmand a se repartiza pe destinatii la data aprobarii situatiilor financiare de catre AGA sau CA, dupa caz. Repartizarile din profitul net efectuate la aceasta data se evidentiaza in contabilitate prin articolele contabile :

129 = 1061 – rezerva legala constituita conform Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale
129 = 1068 – rezerve reprezentand facilitati fiscale acordate conform legii
129 = 1171 – alte destinatii propuse cu caracter de datorii

In debitul contului 129 regasim profitul net al anului curent supus repartizarii.

Profitul nerepartizat pe destinatii, ramane la 31 decembrie in soldul contului 121 “Profit si pierdere“, urmand a se inchide anul urmator prin contul 1171 “Rezultatul reportat reprezentand profitul nerepartizat, respectiv pierderea nerecuperata“, respectiv 117 “Rezultatul reportat“ astfel :

1171 (117) = 457 dividende datorate
1171 (117) = 446 varsaminte datorate bugetului de stat

in debitul contului 1171 (117) regasim profitul net repartizat.

Ordin 263/2 al ministrului finantelor publice si al guvernatorului BNR privind modificarea si completarea unor reglementari contabile aplicabile institutiilor de credit

Se aproba modificarea si completarea:
– Planului de conturi pentru institutiile de credit si ale normelor metodologice de utilizare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul finantelor, si al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nr. 1.418/344/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;
– modelelor situatiilor financiar-contabile pentru banci si ale normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor si al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nr. 1.524/362/1998, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva Comunitatilor Economice Europene nr. 86/635/CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicabile institutiilor de credit, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice si al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nr. 1.982/5/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
Incepand cu situatiile financiare ale anului 2005, institutiile de credit aplica Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS), asa cum sunt prezentate si publicate de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate si retrateaza anul 2004.

Lege 5 privind ratificarea Conventiei dintre Romania si Regatul Maroc pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital

Prezenta conventie se aplica impozitelor pe venit si pe capital percepute in contul fiecaruia dintre statele contractante, al colectivitatilor lor locale ori al unitatilor lor administrativ-teritoriale, indiferent de modul in care sunt percepute.
Enumeram cateva dintre prevederile acestei conventii.
Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obtine din proprietati imobiliare (inclusiv veniturile din exploatari agricole sau forestiere) situate in celalalt stat contractant sunt impozabile in celalalt stat.
Profiturile unei intreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decat in acel stat, in afara de cazul in care intreprinderea isi exercita activitatea in celalalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo. Daca intreprinderea isi exercita activitatea in acest mod, profiturile intreprinderii sunt impozabile in celalalt stat contractant, dar numai in masura in care acestea sunt atribuibile acelui sediu permanent.
Dividendele platite de o societate care este rezidenta a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile in celalalt stat contractant.
Dobanzile, redeventele provenind dintr-un stat contractant si platite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile in celalalt stat.
Totusi aceste dividende, dobanzi, redevente sunt, de asemenea, impozabile in statul contractant din care provin, potrivit legislatiei acelui stat, dar daca persoana care primeste redeventele este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depasi 10% din suma lor bruta.
Castigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obtine din instrainarea proprietatilor imobiliare care sunt situate in celalalt stat contractant sunt impozabile in statul contractant in care sunt situate acele proprietati imobiliare.

Ordin 281 al ministrului finantelor publice privind aprobarea modelului si continutul formularului 100 „Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat”, cod 14.13.01.01/a

Se aproba modelul si continutul formularului 100 “Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat“, cod 14.13.01.01/a si se prevad si instructiunile de completare.
Prezentul ordin se aplica pentru impozitele, taxele si contributiile sociale datorate incepand cu 1 ianuarie 2004, cu termen de declarare 25 februarie 2004.

Reevaluarea imobilizarilor corporale

Hotararea Guvernului nr.1553/ 2004 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe reglementeaza modul in care agentii economici pot efectua reevaluarea imobilizarilor corporale existente in patrimoniul acestora si evidentiate in balanta contabila la 31 decembrie 2003.

Elemente de noutate aduse de noile norme privind reevaluarea imobilizarilor corporale :
1. nu se mai conditioneaza efectuarea reevaluarii de rata oficiala a inflatiei cumulata pe ultimii 3 ani consecutivi care trebuie sa depaseasca 100%, si
2. posibilitatea includerii in procesul de reevaluare si a imobilizarilor corporale pentru care nu s-a efectuat reevaluarea pana la 31 decembrie 2003.

Cu toate ca noile norme de reevaluare nu sunt obligatorii, reglementarile contabile in vigoare obliga agentii economici ca acolo unde se constata o diferenta semnificativa intre valoarea justa si valoarea contabila a imobilizarilor corporale sa sa efectueze reevaluarea acestora.
In practica, procesul de reevaluare este strans legat de efectuarea inventarierii imobilizarilor corporale, de apelarea la o comisie de specialisti din cadrul fiecarui agent economic sau a unor reevaluatori autorizati. Procesul presupune si luarea in considerare a inflatiei de la data intrarii acestor imobilizari in patrimoniul agentilor economici si analiza starii acestora la data efectuarii reevaluarii, a valorii lor de utilitate si a pretului lor de piata, lucru dificil de facut mai ales acolo unde bunurile iventariate nu au o piata activa si unde informatiile despre preturi sunt greu de obtinut.
Astfel, agentii economici, odata cu pregatirea situatiilor financiare anuale aferente anului 2003, vor trebui sa decida daca vor efectua reevaluarea imobilizarilor corporale, luand in calcul costurile, avantajele, dezavantajele generate de acest proces. Reevaluarea poate sa conduca si la situatii care ar putea dezavantaja agentii economici, mai ales acolo unde rezultatul sau nu duce la o marire a valorii contabile a imobilizarilor corporale.
Decizia privind efectuarea reevaluarii imobilizarilor corporale odata cu pregatirea situatiilor financiare pe anul 2003 va fi de asemenea influentata si de prevederile impuse de Noul Cod Fiscal care contine limitari restrictive privind deducerile cu amortizarea mijloacelor fixe.

Amortizarea fiscala
Noile reglementari fiscale aduc clarificari asupra notiunii de amortizare fiscala. Astfel,conform Codului Fiscal, agentii economici vor deduce pentru mijloacele fixe amortizabile, numai amortizarea recunoscuta conform acestui cod, fara a se tine cont de amortizarea contabila sau orice reevaluare contabila a acestora. De asemenea, castigurile sau pierderile rezultate din vanzarea sau scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe vor fi recunoscute fiscal la nivelul diferentei intre valoarea lor de intrare recunoscuta fiscal si amortizarea fiscala recalculata.
Principalele avantaje de care pot beneficia agentii economici care efectueaza reevaluarea mijloacelor fixe si a celorlalte imobilizari corporale, daca reevaluarea genereaza diferente pozitive, sunt de natura fiscala si financiara.

Avantaje fiscale
1. Diminuarea cheltuielilor cu impozitul pe profit ca urmare a :
– cresterii, incepand cu anul 2004, a amortizarii fiscale pentru mijloacele fixe reevaluate conform actelor normative enumerate mai sus ;
– cresterea valorii fiscale recunoscute la aportul mijloacelor fixe si altor imobilizari corporale in cazul unor reorganizari, fuziuni, divizari, incepand cu anul 2004 ; noua entitate rezultata in urma unei astfel de reorganizari va putea deduce mai mult impozitul pe profit prin cresterea amortizarii fiscale decat in situatia in care nu ar fi efectuat reevaluarea ;
– posibilitatea cresterii nivelului de deductibilitate pentru dobanzi si pentru pierderile din diferente de curs valutar aferente anului fiscal 2003 ca urmare a posibilitatii obtinerii unui grad de indatorare subunitar al agentilor economici pe baza cresterii capitalurilor proprii , prin crearea unor rezerve pozitive rezultate din reevaluare ;
– posibilitatea scaderii impozitului pe cladiri datorat de agentii economici conform Noului Cod Fiscal ; astfel, cei care au efectuat reevaluari inregistrate in contabilitatea proprie la cladiri vor plati la bugetele locale un impozit pe cladiri cuprins intre 0,5%- 1% folosind ca baza valoarea contabila reevaluata a acestora, fata de 5-10% pentru cei care nu au efectuat reevaluari incepand cu 1998, obligatia de plata putand fi mai mica in comparatie cu situatia in care nu s-ar fi efectuat reevaluarea.
2. Efectul asupra altor impozite locale este nul ca urmare a reevaluarii :
– Nivelul impozitului auto si a celui pe teren nu se modifica in urma reevaluarii imobilizarilor corporale.

Avantaje financiare
In urma reevaluarii, prin cresterea capitalurilor proprii ca urmare a inregistrarii diferentelor din reevaluare, se imbunatateste pozitia financiara a agentilor economici, ceea ce are ca efect :
– Obtinerea unor conditii mai avantajoase de catre agentii aconomici pentru accesul la surse externe de finantare a acivitatii;
– Anularea pericolului de lichidare pentru agentii aconomici ale caror capitaluri proprii sunt in pericol de a ajunge la mai putin de jumatate din capitalul social conform Legii nr.31/1990.

Concluzia generala este ca acolo unde reevaluarea imobilizarilor corporale genereaza astfel de avantaje semnificative comparativ cu costurile asociate, agentii economici ar trebui sa efectueze acest proces si sa reflecte rezultatele reevaluarii in situatiile financiare anuale ale anului 2003.

Ordin 289 al ministrului finantelor publice privind constituirea si atributiile Comisiei fiscale centrale

Comisia fiscala centrala emite decizii fiscale, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dupa aprobarea prin ordin al ministrului finantelor publice, pentru probleme de natura fiscala, prin coroborarea legislatiei fiscale cu legislatia conexa, dupa caz, pentru care se impune o solutionare unitara in vederea eliminarii confuziilor si interpretarilor diferite in aplicarea legislatiei fiscale.
Solutiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei fiscale centrale si aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice sunt aplicabile de la data intrarii in vigoare a actului normativ in baza caruia au fost date.
Comisia fiscala centrala nu solutioneaza probleme punctuale care nu presupun adoptarea unor solutii unitare general aplicabile de catre toti agentii economici, acestea rezolvandu-se potrivit fisei posturilor din organigrama Ministerului Finantelor Publice si legislatiei specifice.

Ordin 264 al ministrului finantelor publice privind modul de calcul al dobanzilor aferente sumelor reprezentand eventuale diferente intre impozitul pe profit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere intocmite pe baza situatiei financiare anuale

Contribuabilii, persoane juridice, trebuiau sa efectueze plata impozitului pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei, a bancilor romane si a sucursalelor din Romania ale bancilor, persoane juridice straine, care trebuiau sa efectueze plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul pe profit.
Persoanele juridice mentionate mai sus au obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV al anului 2003, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului 2004, o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe trimestrul III din anul 2003, urmand ca regularizarea pe baza situatiilor financiare anuale sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea acestora.

Exista urmatoarele cazuri:
– daca impozitul pe profit declarat in Declaratia privind impozitul pe profit, intocmita pe baza situatiei financiare anuale, este mai mic decat impozitul anual cumulat stabilit prin declaratiile de impozite si taxe lunare sau trimestriale – dobanzile datorate pentru neplata in termen a impozitului pe profit declarat in cursul anului fiscal se recalculeaza incepand cu data de 26 ianuarie a anului urmator celui de impunere. Recalcularea se face asupra sumei ramase neachitate din impozitul pe profit din declaratia anuala privind impozitul pe profit intocmita pe baza situatiei financiare anuale.
– daca impozitul pe profit declarat in Declaratia privind impozitul pe profit, intocmita pe baza situatiei financiare anuale, este mai mare decat impozitul anual cumulat stabilit prin declaratiile de impozite si taxe lunare sau trimestriale – dobanzile datorate pentru neplata in termen a impozitului pe profit declarat in cursul anului fiscal se recalculeaza incepand cu data depunerii declaratiei anuale privind impozitul pe profit. Recalcularea se face asupra sumei neplatite reprezentand impozitul pe profit din declaratia anuala de impozit pe profit intocmita pe baza situatiei financiare anuale.
Dobanzile calculate pentru neplata la termen a impozitului pe profit declarat prin declaratiile de impozite si taxe lunare sau trimestriale, dupa caz, in cursul anului fiscal precedent pana la data de 25 ianuarie se datoreaza si trebuie achitate.

Ordin 3102 al Comisiei de supraveghere a asigurarilor pentru aprobarea Normelor metodologice privind intocmirea, verificarea si centralizarea situatiilor financiare anuale ale societatilor comerciale de asigurare, de asigurare – reasigurare si de reasigurare, precum si ale brokerilor de asigurare, aferente exercitiului financiar 2003

In acest ordin sunt prezentate modelele situatiiilor financiare aferente anului 2003 pentru asiguratori si intermediari in asigurari, precum si normele de completare a acestora.
Aceste societati comerciale intocmesc situatiile financiare conform cu Reglementarile contabile specifice domeniului asigurarilor, armonizate cu Directivele europene si Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin ordinul 2328/2390/2001.
Situatiile financiare se depun pe hartie cat si pe discheta astfel: un exemplar la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor iar al doilea exemplar, vizat prin aplicarea stampilei Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, se depune la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice; se va trimite un exemplar si la oficiile teritoriale ale registrului comertului.
Termenul de depunere este de 120 de zile dupa incheierea exercitiului financiar.
Situatiile financiare ale asiguratorilor trebuie auditate iar cele ale brokerilor de asigurari verificate de cenzori sau experti contabili, dupa caz.
Societatile comerciale care nu au desfasurat activitate de la dta constituirii pana la 31 decembrie 2003 trebuie sa depuna in 60 de zile o declaratie pe proprie raspundere la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice din care sa rezulte toate datele de identificare.

Norma BNR nr. 2/2004 privind raportarea statistica la Banca Nationala a Romaniei a unor operatiuni valutare

Dintre prevederile acestei norme, mentionam:
– Persoanele juridice rezidente, care au conturi deschise in strainatate, au obligatia sa raporteze letric la Banca Nationala a Romaniei – Directia statistica tranzactiile efectuate prin aceste conturi, lunar, pana la data de 20 a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea. Obligatia raportarii tranzactiilor efectuate prin conturile deschise in strainatate revine si persoanelor juridice rezidente exceptate de la autorizare conform Regulamentului BNR nr. 1/2004.

Atentie !!!
Pentru ambasade, consulate sau alte reprezentante ale Romaniei in strainatate, agentii, birouri ale persoanelor juridice romane, care nu sunt inregistrate ca persoane juridice in strainatate si alte asemenea entitati, obligatia de raportare revine persoanei juridice rezidente de care acestea apartin;

– Persoanele juridice si fizice rezidente care detin cel putin 10% din capitalul social al unei companii nerezidente sunt considerate investitori directi in strainatate si au obligatia notificarii acestei investitii la Banca Nationala a Romaniei – Directia statistica. Notificarea investitiei se va efectua prin completarea si transmiterea letrica a formularului prezentat in anexa nr. 4 la norme, in cel mult 30 de zile calendaristice de la data dobandirii dreptului de proprietate asupra a cel putin 10% din capitalul social subscris al companiei nerezidente respective.

Atentie !!!
Rezidentii care, la data intrarii in vigoare a prezentei norme, au deja calitatea de investitori directi in strainatate au de asemenea obligatia notificarii investitiei respective, in cel mult 30 de zile calendaristice;

– La efectuarea platilor in valuta catre nerezidenti, clientii institutiilor de credit, rezidenti, au obligatia de a completa formularul “Dispozitie/declaratie de plata externa (DPE)“, pus la dispozitie de institutia de credit prin intermediul careia se efectueaza plata sau prezentat acesteia de catre ordonatorul platii. În cazul platilor ordonate prin sistem computerizat (electronic banking) sau prin alte modalitati de teletransmisie, clientii ordonatori au obligatia punerii la dispozitia institutiilor de credit a formularului DPE completat, in maximum 10 zile calendaristice de la efectuarea platii.

Atentie !!!
In cazul ridicarilor de valuta in numerar din conturi deschise la institutii de credit, pentru plati catre nerezidenti, inclusiv cheltuieli pentru deplasari externe, formularul DPE se completeaza numai de catre persoanele juridice;

– Clientii institutiilor de credit, rezidenti, au obligatia sa completeze formularul “Declaratie de incasare externa (DIE)“, in cel mult 10 zile calendaristice de la creditarea conturilor lor cu sumele in valuta incasate de la nerezidenti; Formularul DIE se completeaza pentru toate tipurile de tranzactii, in doua exemplare, dintre care unul pentru institutia de credit si celalalt pentru client.

Aceasta norma intra in vigoare la data de 12 aprilie 2004